1. Pe marea vieții
Cerul de s-ar înnora,
Iar pe noi frica
Ne-ar împrejura,
Doamne-atunci, o, vino,
Mântuiește-al Tău popor;
Fii 'naintea noastră
În orice vifor.
Salvatorule Isus,
Mergi 'nainte să-Ți urmăm,
Doamne, condu-ne pe noi
La cerescul țărm!

2. Când ne-amenință
Valul luntre credinței,
De-ar fi aproape
Chiar pierirea ei,
Tu, Stăpân al mării,
Ajută-n acea oră,
De popor s-ai milă,
Ca să nu piară.
Isus, Tu cel îndurat,
Fă-ne compătimitori,
Da, ca să fim noi Doamne
Ai Tăi servitori.

3. Iar când odată
L-al vieții înserat,
Vestea: să mergem,
Dac-am căpătat,
Fă-ne-atunci loc Doamne
În a Ta-mpărăție,
Ca trecând Iordanul,
Să fim cu Tine.
Isus, Tu cel puternic,
Cel ce vântul Te-ascultă,
Ție Acelui Preasfânt,
Fie-n veci laudă!

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 122